Știați că floarea-de-colț este o specie protejată? Credeți că știe toată lumea?
Un articol postat astăzi pe internet ne arăta câțiva turiști ce coborau de pe munte, mândrii de buchețelele de flori-de-colț proaspăt culese. Evident că ne-am revoltat și noi, în rând cu ceilalți cititori, de fapta care, pentru orice iubitor al muntelui, aduce a sacrilegiu. Totuși, comentariul unui cititor mi-a dat de gândit. Oare revolta noastră îndreptățită, ajută la ceva?
Oare nu cumva, respectivii drumeți nu au avut intenția să facă o barbarie, așa cum o percepem noi, ci s-au gândit doar să culeagă un buchețel de flori? Oare pe lângă faptul că îi blamăm, îi reclamăm și ne oripilăm zgomotos de gestul lor reprobabil, chiar nu putem face mai mult? Oare nu putem să facem mai mult pentru ca oamenii simpli să știe ce înseamnă o specie protejată și să o respecte?
Hai să facem și un pas în acest sens:
Floarea-de-colț, sub denumirea germană „Edelweiß”, a fost cunoscută până în perioada comunistă sub numele de „floarea-reginei”, iar din 1933 este declarată monument al naturii fiind ocrotită prin lege. Este destul de rară, crescând în general la altitudini mari, pe munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți, sau pe stânci. O întîlnim în trofeu și Retezat.
Concluzie pt tot drumețul:
Dacă întâlnim în drumul nostru flori-de-colț, nu le călcăm și nu le culegem. Nu e bine, nu e frumos și până la urmă este ilegal. Le lăsăm acolo pe munte, căci nu sunt ale noastre, sunt ale lui.
Dacă ne dorim neapărat un „trofeu” de pe munte, putem pur și simplu să le fotografiem. Dacă vrem totuși ca florile-de-colț să apară și în selfie-ul nostru, atunci ne culcăm frumos lângă ele, fără să le deranjăm. 🙂
